Viaţa unui nou bucureştean

GlobeTrotter, cu Ioana Dobre & Iulian Hostiuc, la RadioLynx

2008-07-06T09:58:00.004+03:00

Odata cu schimbarea prefixului a mai aparut ceva nou in viata mea. Ceva de care merita sa stiti, mai ales ca daca stiti si mai si ascultati, mie o sa-mi fie si mai bine.

Da. Este vorba despre radio. E un drog de care nu pot sa ma las. Dupa aproape 1 an de Radio AS, si dupa exact 1 an de stat pe tusa, departe de microfon, ei uite ca m-am intors. Cu forte proaspete, cu un nou format de emisiune in care e nevoie de documentare (a.k.a. munca, frate), cu o colega noua de emisie (Ioana Dobre) si un nou post de radio care, sper eu, imi va permite sa ma desfasor - Radio Lynx.

Radio Lynx este un post de radio exclusiv pe net, destul de bine cotat si ascultat mult in afara tarii. Muuulte emisiuni, cat se poate de diverse, o echipa numeroasa, cu oameni foarte misto care isi fac meseria asa cum trebuie, asteptari inalte, muzici bune si webcam cu ajutorul caruia putem sa ne si vedem in timpul emisiunii.

GlobeTrotter este emisiunea pe care o realizez, incepand de ieri, cu Ioana. Intram in emisie, live, in fiecare sambata si duminica, de la ora 13:00. In fiecare emisiune ne alegem o tara si va prezentam tot ce-i mai interesant despre tara respectiva, ce cred romanii care locuiesc acolo de ea, ce cred si ce stiu romanii nostri de pe plaiuri mioritice despre ea, ce e misto de vizitat pe-acolo, interviuri in direct si multe altele. Muzica pe care o veti asculta repsecta specificul tarii respective. Fie formatia vine din acea tara, fie melodiile au influente din muzica traditionala a tarii noastre.

Ieri, la prima editie, a fost vorba de Irlanda, iar astazi vom lua Finlanda la despicat.

Va invit sa ascultati, macar asa, de fun. Daca nu va place, comentati aici cu ce nu va place si promit ca o sa ma straduiesc. Puteti sa intrati pe chatul RadioLynx si sa comentati in timp real ce discutam noi acolo.

Sper sa va placa.

Radio Lynx - www.radiolynx.ro

Nu ma intereseaza stirile din sport !

2008-02-26T18:17:00.005+02:00

Ma declar un dependent de informatie. Nu conteaza cat de relevanta e informatia respectiva sau cat de folositoare imi e, eu trebuie sa o stiu. E pe de o parte o slabiciune, pentru ca tinand cu tot dinadinsul sa stiu tot ce se intampla in jurul meu pot fi destul de usor manipulat de cei care imi ofera informatia cu pricina. Le-ar fi mult mai complicat daca as fi cu totul dezinteresat. Dar, pe de alta parte, e util sa stii ceva mai multe decat ceilalti (sau cel putin sper ca e) si imi place sa cred ca daca inmagazinez toate informatiile astea bine o sa-mi fie de folos candva.

Sunt constient de faptul ca foarte multe din stirile din presa rareori o sa-mi fie folositoare, dar sunt absolut sigur ca NICIODATA nu o sa ma intereseze stirile din sport. De la inceput vreau sa fiu corect inteles: nu am nimic impotriva sportului, in general, oricare ar fi el - nici chiar impotriva fotbalului. Dar nu o sa pot sa inteleg niciodata de ce ar interesa pe cineva stirile despre cum au petrecut fotbalistii si cum au 'spart' ei 20.000 de euro la un singur chef, "care este parerea" lor despre orice (absolut tot timpul parerea lor despre orice e ca ei au dat tot ce au putut pe teren, ceilalti si-au dorit mai mult victoria, arbitrul i-a dezavantajat clar, iar daca vor fi o echipa unita vor face un meci bun), cum se prostesc ei luandu-si interviuri unul altuia sau cum se fandosesc mai marii 'finantatori' care se lafaie in milioane de dolari.

Nu e nimic mai plictisitor decat 'declaratiile' si comentariile antrenorilor, analistilor sportivi, presedintilor de cluburi, etc. care vorbesc, adica observ ca dau din gura, dar nu spun absolut nimic ! E o calitate cu adevarat speciala sa poti face asta atat de multi ani, de atat de multe ori. Pentru mine, e de-a dreptul fascinant. Mai grav decat orice e ca cineva chiar ii baga in seama si comenteaza la randul lor acel NIMIC. E uluitor pe ce culmi au dus oamenii astia termenul de cliseu, care a devenit trasatura fundamentala a tuturor ziarelor de sport si a stirilor sportive de la televiziuni.

Cel mai tipic exemplu este faptul ca, in urma rezultatelor deosebite ale echipei nationale de handbal (in mai toate celelalte sporturi avem rezultate mult mai bune pe plan international decat in fotbal) reporterii de la majoritatea televiziunilor au mers si i-au intrebat tot pe fotbalisti, pe antrenorii de fotbal si pe 'finantatori' ce parerea au ei despre succesul Romaniei la handbal. Nu le-a venit ideea sa faca un reportaj despre handbal, despre echipa aia, despre antrenorul care a reusit performanta. Fie sunt foarte multi bani la mijloc (incasati de televiziuni si ziare de la oamenii din fotbal) fie e foarte multa prostie.

Trist e ca singurele stiri "din lumea sportului" (cele mai frecvente) care ajung in jurnalele de stiri adevarate, care chiar conteaza (teoretic), sunt cele referitoare la bataile care se petrec in mod constant pe stadioane. In asta s-a transformat fotbalul. Au scapat lucrurile de sub control. Nu cred sa fie vina stirilor din sport, dar au si ele rolul lor deloc de neglijat in conturarea fanatismului astuia degenerat.

Singura mea explicatie pentru existenta buletinelor de stiri sportive (implicit a audientei lor) sunt domnitele care le prezinta. Asa se explica si textele idioate si inepte ale stirilor: cui ii mai pasa ce spune ea acolo atata timp cat nu este vreo bara sau vreun crawler pe ecran care sa le estompeze frumusetea? Va dati seama: daca nu ar fi existat Simona Patruleasa nu ar fi existat Gigi Becali si nici Adrian Mutu.

Multumim, Simona, ca ne-ai dat motive sa traim !

Cine a elaborat de fapt teoria relativitatii?

2008-02-22T13:00:00.004+02:00

O intrebare tipica pentru un concurs de cultura generala de tipul "Te crezi mai destept decat un copil de clasa a V-a?". Oricat de destept te-ai crede, lucrurile in realitate nu sunt atat de clare pe cat se crede.

E o vorba celebra: in spatele oricarui barbat de succes se afla o femeia puternica. Este evident o vorba nascocita de gruparile feministe dornice de emancipare, dar o vorba cu care sunt de acord. Asa stand lucrurile, de ce ar fi insusi Albert Einstein exclus? Este stiut faptul ca el s-a casatorit prima data in 1903 cu Mileva Marić, care îi fusese colega la Politehnica din Zurich.

Se spune ca aceasta Mileva ar fi cea care a elaborat demonstratia teoretica a teoriei relativitatii, Einstein contribuind doar cu ideea ca masuratorile privind lungimea si durata ar depinde de starea de miscare a observatorului. Aceleasi zvonuri afirma ca pentru a-si insusi intregul succes al giganticei descoperiri, Einstein o va izola pe Mileva intr-un spital de nebuni si va divorta de ea. Este cunoscut faptul ca Maric a fost internata intr-un ospiciu in ultimii ani ai vietii.

Tinand cont de aceste zvonuri si de faptul ca Mescerski a fost cel care a realizat calculele matematice superioare ce stau la baza teoriei (Einstein a fost corigent la matematica in liceu) ne putem oare indoi de faptul ca meritul pentru elaborarea teoriei relativitatii nu ar fi al lui Albert Einstein?

Pana la dovezi care sa confirme aceste zvonuri, Einstein ramane cea mai luminata minte a umanitatii iar gruparile feministe emancipate s-au inselat cel putin in privinta unui barbat de succes.

Cel mai tipic efect de turmă

2008-02-17T16:32:00.012+02:00

Din toate timpurile, norodul a fost cel mai usor de manipulat de catre unii sau altii mai breji. Spune-le oamenilor ce vor sa auda si da-le impresia (falsa desigur) ca ei au puterea si i-ai subjugat. Nimic mai simplu. Una din cele mai proeminente exprimari ale acestui efect de turma este ceea ce poarta denumirea generica de MODĂ.

Moda este de departe cel mai tipic efect de turma actual. Odata lansat un "trend" de catre unii, care au vadite interese financiare de cele mai multe ori, toti muritorii de rand dau fuga la magazine sa le goleasca. N-ar fi nimic de blamat aici, in afara de faptul ca nici magazinele cu pricina nu mai aduc altfel de marfa decat "din trend" si atunci nu te poti imbraca decat ca restul oilor.

N-am sa pricep niciodata de ce e asa interesant sa porti pe tine o fata de masa (aka. camasile in patratele si dungi) sau adidasi foarte umflati, cu sireturi late de doua degete pe care oricum nu le legi, "ca nu se leaga". Un alt trend mai vechi la fel de idiot e cel cu blugii cu talie joasa (banuiesc ca asa se cheama). Nimic mai nesexy decat chilotii unei fete ramasi pe-afara de-o palma (palma = instrument de masura). Iar la baieti penibilul suprem e atins de moda gen Vama Veche - chiloti in patratele, evident la vedere si pantaloni scurti facuti din blugi taiati cu foarfeca lasati cat se poate de jos. Nu mai vorbesc de gecile cu blana la gluga.

Evident, moda nu se manifesta doar la imbracaminte. Freza de emo (asa am inteles ca se cheama) a pornit ca ceva non-conformist/excentric si a ajuns cat se poate de comun, mai toti pustanii si pustoaicele lasandu-si raze de par in cate o directie si cate o suvita-doua de alta culoare (doar una sau doua!). Cerceii infipti peste tot sau combinatiile de bauturi din meniurile barurilor, inspirate tot din pretentiile clientilor - whisky + energizant, vodca + energizant, cola + energizant, apa + energizant. Orice bautura trebuie stricata cu niste energizant. M-am conformat si eu intr-o seara si am constatat ca dupa ce am cheltuit toti banii pe amestecuri de genul asta n-am simtit absolut nici un "efect".

Tot de moda, conformism si manipularea maselor tine si celebrul si aprins discutatul Valentine's Day. Aceleasi inimioare rosii, aceleasi jucarioare fara sens, aceeasi iubire care incepe sa fie plictisitoare sarbatorita cu asa fast. Nu mai insist asupra subiectului ca m-as conforma unei alte mode - aceea care blameaza si crucifica ziua indragostitilor.

Se manifesta din plin si acest pseudo non-conformism - cei care aparent sunt impotriva oricarei reguli, conduite, a oricarui trend si nu-i intereseaza decat "sa se simta cool", respectiv sa atraga atentia printr-un alt mod. Dar pana la urma, tot o moda e si asta si tot dictata e. Intre noi fie vorba, daca tot trebuie sa ne conformam macar unui trend, eu cred ca pe asta l-as alege. Pare mai palpitant.

In fond, nu e rea moda asta. Toata lumea zice, si pe bune dreptate, ca fiecare are dreptul sa se imbrace cum vrea, sa poarte ce vrea pe el (respectiv sa nu poarte). Atata timp cat iti folosesti putin si capul pentru altceva decat sa-ti sustii noua freza si mai apelezi putin si la gust poti deveni o oaie destul de sic.

Teoria conspiratiei

2008-02-16T19:36:00.007+02:00

Se spune ca omul isi foloseste in mod curent doar un procent foarte mic din capacitatea cerebrala (5-6%), Einstein fiind, daca ar fi sa dam crezare conceptelor unanim acceptate, singurul om care si-a folosit creierul in proportii aproape de 11%. Dar nu despre Einstein vreau sa vorbesc si nici despre neurologie, ci despre cat de departe poate merge mintea omeneasca si cat ne mai poate surprinde inca.

Sunt sigur ca ati cunoscut, ca si mine, oameni care isi pun probleme precum: a avut Iisus un copil cu Maria Magdalena? Au planuit evreii si masonii sa conduca lumea? Uraganul Katrina, tsunami-ul din Asia si toate celelalte fenomene meteo extreme sunt produse de arme geologice (ex)-sovietice? Spunea cineva ca istoria nu numai ca este o inlantuire de conspiratii, ci este chiar o intreaga conspiratie...imensa Conspiratie in sine, ilustrand perfect de la Iisus pana la Saddam Hussein ceea ce se numeste teoria conspiratiei.

Evident, nu putea ca mass-media sa nu joace in zilele noastre un rol esential in dezvoltarea acestor teorii, in unele cazuri rascolind si alimentand setea de senzational, in alte cazuri inabusind si musamalizand fenomene si evenimente istorice pentru a proteja pe unii si pe altii. Filme de referinta care trateaza subiectul asta, si care vi le recomand, sunt Fahrenheit 9/11 si Wag the Dog, cu Robert de Niro.

Inaintea alegerilor din 1996, a incheiat Virgil Magureanu un pact cu Emil Constantinescu, acelasi Emil care-i implantase un cip in picior Ronei Hartner? Nu cumva sotii Ceausescu traiesc bine mersi in Iran sau intr-o alta tara araba? Au aterizat cu adevarat americanii primii pe luna? Daca da, atunci de ce era vant pe luna de flutura steagul? Sunt razboaiele conduse de americani primii pasi dintr-un proces de decimare a populatiei globului si de introducere a unei Noi Ordini Mondiale in care toata populatia planetei sa slujeasca o singura natiune? Nu este virusul HIV o arma biologica scapata de sub control? Si-au doborat americanii turnurile gemene (pe care oricum urmau sa le demoleze in doi ani) pentru a avea un motiv sa inceapa razboiul? Nu cumva familia Bush are afaceri de multi ani si de multe milioane de dolari cu familia bin Laden? Cum face Stelian Ogica de castiga tot timpul la Loto si cineva ii fura biletul? E inteles Basescu cu PSD-ul?

Si mai ales: nu cumva a rapit-o Dan Diaconescu pe Elodia ca sa o caute toata lumea si pana la urma sa o gaseasca Lazarus in debaraua de la OTV?

Care sunt extremele teoriei conspiratiei? Andrei Plesu spunea intr-o carte a sa ca pe de o parte, paranoia explicarii complete a realitatii printr-o teorie unificata; pe cealalta, siguranta de sine superioara a relativismului. Mai pe romaneste putem formula niste serii: nepregatiti, nationalisti, nemultumiti, saraci, multi vs. intelectuali, cosmopoliti, multumiti, (relativ) bogati, putini. Asa ca veti gasi destul de multi bogatani zbierand impotriva conspiratiei (stiu ei ce stiu) sau sarantoci fraieri care adopta atitudini superior-intelectuale.

In fond, a conspira face parte atat de mult din firea cazuta a omului, incat a desconsidera total aceasta trasatura e o aberatie periculoasa. Conspiratia exista, dar nu se poate teoretiza. Si daca s-ar dovedi ca toate teoriile astea fie sunt adevarate, fie sunt complet false, unde ar mai fi farmecul? De ce ne-am mai uita la televizor, la episodul 304 din seria a 12-a a serialului Elodia?

Nu ar mai fi palpitant si ne-am plictisi de moarte si EI ar muri de foame.

Nu, n-am murit !

2008-02-16T18:57:00.004+02:00

In ciuda asteptarilor nu am trecut in lumea celor drepti si nici nu am incheiat inca acest capitol denumit 'Blogging', ci doar nu am avut chef in perioada asta sa bat campii pe nici o tema, convins fiind de faptul ca nimic din ce as putea spune nu ar fi ceva nou pentru voi.

As fi tentat sa spun (si voi ati fi tentati sa credeti) ca mai intai au fost sarbatorile care, in alianta cu delicioasele bucate, m-au rapit si m-au dus pe alta lume unde nu functiona netul, mai apoi ca a venit mult prea hulita sesiune, si asa mai departe...Dar nu a fost deloc asa. Sarbatorile si vacantele sunt, pentru mine, egale cu lenevitul in pat, asa ca intotdeauna s-ar fi gasit timp pentru scris. Iar sesiunea...am descoperit cu relativa uimire ca este de fapt un mit. Nu e nici pe departe atat de scabroasa si de parsiva cum o catalogheaza toata lumea. Am spus, cred, de la inceput ca sunt un om al echilibrului, cu alte cuvinte cel mai lenes om de pe planeta. Nu fac ceva decat daca este ABSOLUT necesar (sau daca imi place). Esential e ca a functionat aceasta metoda si in sesiune si am avut timp berechet pentru toate fara sa ma aleg cu vreo restanta. Pentru toate, mai putin pentru blogging.

Cred ca pauza a fost un fel de examen pentru mine (inca unul...), sa-mi dau seama daca blogul nu era cumva o jucarie noua care, ca toate jucariile noi, isi pierd farmecul odata ce te plictisesti de ele. Diferenta intre jucariile obisnuite si cele pe care le pastrezi mult dupa ce si-au iesit din uz e faptul ca nu li se estompeaza magia (cam bombastica exprimarea, dar...am de recuperat!), ca desi poate iti piere cheful de ele pe moment atunci cand dai peste vreo una prin cutia aia mare de jucarii vechi parca o descoperi mai palpitanta ca inainte.

Dar sa nu batem campii cu gratie atat de mult si sa conchidem cu faptul ca m-am intors, cu forte proaspete si gata de lupta!

P.S. Inca un examen trecut, de data asta cu brio.

Host SOFT Shop v1.3

2008-01-01T14:32:00.001+02:00

Detalii despre aplicatie pe www.hoststar.as.ro
Contact: iln32@yahoo.com

Programul este destinat administratorilor firmelor de calculatoare care au nevoie de un program util şi uşor de folosit pentru o gestionare simplă a produselor aflate la vânzare. Programul include de asemenea si un configurator de sistem, foarte util firmelor care realizează configuraţii pe loc, la cererea clientului, în locul configuraţiilor prestabilite pe care clientul e nevoit să le accepte.

Aplicatia genereaza facturi fiscale, chitante, garantii, fise de service, rapoarte de vanzari, note de receptie, complet personalizate pentru compania dvs., dar respectand normele fiscale in vigoare.

Meniul principal

Programul este structurat într-un mod uşor de utilizat, dar destinat persoanelor cu cunoştinţe IT medii.

Prin meniul principal se pot accesa toate modulele programului:

Produse

În meniul „Produse - Categorii” se pot găsi, structurate în funcţie de tip, toate produsele aflate în baza de date a firmei. Dupa alegerea categoriei, programul va lista pe ecran respectivul tip de produse, unde se pot afla informatii despre produs (codul, denumirea, pretul in dolari, pretul pentru dealeri, pretul de vanzare) precum şi cantitatea aflată în stoc. Prin apasarea tastei Enter vor aparea informatii detaliate despre produsul selectat, precum si posibilitatea adaugarii acestuia in „cosul de cumpărături” virtual. Adaugarea în coş se poate face, de asemenea, din lista, prin apasarea tastei „A” (add). Ştergerea produsului din coş se poate realiza din lista, prin intermediul tastei „D” (delete).

Din acelaşi meniu “Produse” se poate realiza o căutare după un anumit şir de caractere introdus de utilizator. Căutarea se face în denumirile produselor, iar opţiunile prezentate mai sus sunt valabile şi în lista produselor găsite. Căutarea se poate face si dupa codul produsului.

Coş de cumpărături

Prin intermediul meniului “Cos de cumparaturi” se poate gestiona conţinutul curent al coşului virtual. Submeniul “Vizualizare coş” va afişa o fereastră ce conţine un tabel cu produsele din coş (codul, denumirea, pretul in lei, pretul in dolari, cantitatea, pretul total şi categoria din care face parte produsul). Prin intermediul unui spinner, se poate modifica (crescător/descrescător) cantitatea din coş a unui anumit produs. Valorile totale se vor modifica automat. În aceeaşi fereastră va fi afişat şi preţul total al produselor din coş în lei noi (RON) cu tot cu TVA, valoare ce reprezintă preţul de vânzare final. Utilizatorul are posibilitatea de a şterge elemente din coş precum şi de a emite o factură proformă cu produsele din coş.

Emitere factură

Prin alegerea opţiunii “Emitere factură”, programul va genera un preview al facturii proforme ce va fi listată. Acest preview, conţine datele cumpărătorului (ce pot fi introduse automat din baza de date, în cazul în care acesta a mai cumpărat produse de la firmă), un tabel cu produsele din ofertă, posibilitatea introducerii un discount (procent ce rămâne la latitudinea utilizatorului/administratorului). În cazul în care produsele din coş formează configuraţia unui sistem şi vor fi vândute ca atare, utilizatorului are opţiunea “Make system”, ce va crea posibilitatea afişării, în oferta listată, doar a preţului total al sistemului, cu configuraţia aferentă, dar vor lipsi preţurile fiecărui produs în parte.

Opţiunea “Save” va salva oferta într-o bază de date a programului, ea putând fi consultată ulterior. Butonul “Print” va scoate la imprimantă factura proformă corespunzătoare opţiunilor alese de utilizator. Dacă în momentul respectiv se realizează şi vânzarea propriu-zisă, se vor folosi butonul “Validare iesire” (unde se va introduce numărul facturii fiscale aferente vânzării) şi butonul “Print Garanţie” pentru listarea documentelor necesare acordării garanţiei. Utilizatorul va trebui, în acest moment, să introducă seriile şi perioadele de garanţie ale produselor.

Configurator de sistem

Fiind destinat firmelor de calculatoare ce realizează configuraţii pe loc, în funcţie de nevoile clientului, programul are un modul de configurare a unui sistem, foarte uşor de folosit de către utilizator.

Acesta poate alege, pe rând, toate componentele sistemului din ofertă, în funcţie de preţ, compatibilitate precum şi de disponi-bilitatea acestuia în stoc. În cazul în care produsul ales nu este în stoc, va fi afişat pe fond de culoare roşie. În fiecare moment se poate verifica preţul total al sistemului în lei noi cu TVA.

La finalul configurării sistemului, acesta se poate adăuga în coş, pentru a mai putea fi adăugate componente opţionale, sau poate fi emisă factura proformă ce va conţine configuraţia aleasă.

Oferte

În meniul “Oferte”, utilizatorul poate consulta facturile proforme salvate anterior, care pot fi adăugate în coş prin apăsarea tastei Enter. În orice moment, prin apăsarea tastei ESC se renunţă la operaţiunea aflată în curs. Ofertele pot fi căutate pe mai multe criterii: data ofertei (interval), numele clientului sau valoarea totală a ofertei (interval).

Stoc

Prin intermediul meniului “Stoc” se poate realiza o simplă gestiune a produselor (intrări/ieşiri din stoc) precum şi a furnizorilor. Submeniul “Intrare/Recepţie” simulează o notă de recepţie, ce va fi completată de utilizator cu următoarele informaţii: documentul de însoţire a mărfii, furnizorul (ce va fi ales din baza de date existentă), categoria din care face parte produsul, preţul de intrare în stoc, adaosul commercial (ce se ia automat din opţiunile programului) şi cantitatea. Pretul de vânzare al produsului se calculează automat.

În cazul în care produsul a existat în stoc şi se cunosc informaţii despre el, cantitatea si preţul vor fi singurele actualizate, prin alegerea opţiunii “Produs din listă”. Dacă este un produs nou, utilizatorul va folosi opţiunea “Produs nou”. În fereastra apărută, programul a generat automat un cod pentru produsul respectiv, în funcţie de categoria din care face parte.

Informaţiile vor fi salvate şi intrarea va fi realizată în momentul în care va fi apăsat butonul “Actualizare”. Se pot introduce în continuare produse în stoc fie pe aceeaşi notă de recepţie (“Continuare notă”) fie printr-o notă de recepţie nouă (“Nota noua”).

Tot din meniul “Stoc” se pot genera şi rapoartele necesare unei contabilităţi. Se introduce perioada (data început şi data sfârşit) pentru care se doreşte raportul. Pe ecran vă apărea un preview al raportului ce poate fi listat sau doar consultat. La final este calculat automat totalul intrărilor/vânzărilor/tva-ului.

Service

Din acest meniu se pot creea uşor fişe de service. Acestea sunt utile în momentul în care clientul revine cu un produs care nu funcţionează la nivelul aşteptat şi solicită repararea lui, în condiţiile garanţiei. Utilizatorul va trebui să identifice în baza de date produsul ce va fi introdus în service si va completa rubrica “Explicaţii” cu descrierea problemei. Programul va lista 2 fişe de service. Una va rămâne la client şi una la firmă.

Din submeniul “Vizualizare” se pot accesa produsele aflate în service şi, prin apăsarea tasta ENTER, se poate realize ieşirea din service a produsului.

Opţiuni

La prima rulare a programului acesta trebuie configurat. Această operaţiune se realizează din meniul “Opţiuni”. Aici se completează adaosul comercial practicat de firmă, numele societăţii, adresa, localitatea, nr. Registru Comerţului. Aceste informaţii vor apărea în oferte, rapoarte, garanţii.

Ajutor

Programul are şi o secţiune de help care poate fi consultată din meniul principal.

Vacanta de sarbatori

2007-12-23T10:33:00.000+02:00

Uite ca a venit si prima vacanta, cu ocazia careia am parasit frumoasa capitala, pentru 2 saptamani ! Sunt sigur ca nu o sa-i duc dorul prea mult, dar nici ea mie, asa ca nu e nici o problema.

Daca tot se cheama vacanta, atunci zic sa intre si bietul blog putin in vacanta (nu ca ar fi fost extraordinar de activ in ultima vreme), dar promit ca revenim cu forte proaspete la anul!

Intre timp, sa aveti sarbatori linistite, sa va odihniti si sa va aduca Mosu' Ferrari-ul mult visat (respectiv Fat-Frumos-ul cu Ferrariul mult visat).

Ho ho ho! Craciun fericit si la multi ani, stimati bloggeri !

Video: Viata la camin (I)

2007-12-12T23:17:00.000+02:00

Nu ma pot abtine din a va arata cateva filmulete culese de pe mult prea minunatul YouTube care exemplifica cum nu se poate mai bine viata la camin asa cum o inteleg "evadatii".

Ca mare e gradina Ta, Doamne !

Viata la camin (I)

2007-12-11T18:19:00.000+02:00

Nu, nu am renuntat la blogging si nici nu am cazut in vreo gura de canal uitata deschisa. Doar ca am trecut printr-o perioada destul de involburata, in special din cauza asa numitelor examene-partial, care teoretic mi-au mancat tot timpul liber pe care l-am avut. Teoretic doar, pentru ca practic nu am invatat in timpul asta, dar ma simteam prost daca pierdeam vremea intr-un mod public. Asa ca am decis sa pierd timpul pretios facand cu totul altceva. Dar, slava Domnului, au trecut toate, si nu ma mai simt constrans de constiinta sa revin la "blogging". Chiar pot spune ca mi-a fost dor.

Despre viata la camin se pot spune multe si marunte. Oricine a trait chiar si cateva luni intr-un camin de facultate are propriile experiente mai mult sau mai putin traumatizante. As vrea, de dragul epicului, sa pot sa povestesc cine stie ce grozavenii care mi s-au intamplat in ultimele 2 luni de cand vietuiesc si eu intr-un camin, dar inca nu am avut 'placerea' sa mi se intample prea multe. Acesta este unul din motive pentru care post-ul asta e doar prima parte. Si in plus, mi-a fost recomandat sa nu ma lungesc atat de mult la povesti pentru ca risc sa plictisesc. Promit ca o sa incerc sa ma conformez!

Nu am inteles inca de ce toate femeile de serviciu din lume au o problema cu ORICINE ! La fel se intampla, evident, si cu doamna care intretine caminul meu. Ea este cea care imi da desteptarea in fiecare zi (in care nu am cursuri de la 8), pentru ca are o placere incredibila de a-si face simtita prezenta prin tipicele zbierete si urlete (nu stiu exact care e diferenta, dar imi place sa ma repet). Oricine trece pe langa ea e vinovat pentru toate cojile de seminte si toate mizeriile aruncate pe culoar. Oricine nu MERGE PE MARGINE CAND SPALA EA PE JOS este pasibil de inchisoare. Oricine intra la toaleta cat timp este ea la mai putin de 50 de m departare aduce "o jignire insusi bunului simt."
In fond si la urma urmei, rai putem sa fim cu totii si sa ne plangem de biata femeie (care cheama in fiecare zi controlul, administratorul, rectorul, ministrul!), dar cel putin oribil ar fi in camin daca nu si-ar face ea treaba in fiecare dimineata. Probabil ne-am ineca toti in mizerie si nici atunci nu o sa se chinuie unii sa inteleaga la ce foloseste orificiul ala destul de larg din cabinele de toaleta.

Aspectul cel mai intrigant al vietii la camin e fara indoiala faptul ca trebuie sa locuiesti foarte aproape de sute de alti oameni, fiecare cu frustrarile, cu problemele lui, dar mai ales cu bass-ul lui. Daca nu ai sistem si bass ultra-mega-puternic, nu existi. Pe langa faptul ca nu o sa inteleg niciodata ce e atat de fascinant sa asculti muzica house la maxim, stand pe un scaun (?!), nu reusesc sa pricep de ce trebuie sa stie absolut tot caminul ca mai mult de un beat de 2 secunde care se repeta la infinit nu poate procesa creierul tau, in materie de muzica.

Cu toate penele de curent sau de apa, cu care m-am obisnuit de mult (apa calda a avut puterea de a ajunge pana la etajul 5 doar in primele zile, de atunci si ea a renuntat), adevaratul deliciu il reprezinta fetele de la ASE de pe culoar. Stiu la ce te gandesti, dar te asigur ca esti foarte departe de adevar (unele sunt urate, altele grase, si mai multe maneliste si cele mai multe toate la un loc, ceea ce e deja mult peste limita suportabilului pentru oricine). E de-a dreptul fascinant cat sunt de grijulii cu colegele lor de camera. Din dorinta de intimitate si de a le scuti pe acestea de obligatia de a auzi conversatiile lor telefonice, prefera sa iasa pe culoar, astfel fiind sigure ca nimeni, in afara de RESTUL NEFERICITILOR DIN CAMERE nu o sa le auda discutia. Au de asemenea grija sa se plimbe inainte si inapoi pentru a se asigura ca nu pierde nimeni firul povestii.

Multe sunt lucrurile care se pot povesti despre viata la camin, si cu siguranta vom avea ocazia pe viitor sa dezbatem in detaliu subiectul. Astept cu mare interes sa citesc si experientele tale. Daca nici haz de necaz nu mai putem sa facem, ce ne mai ramane?

To be continued...

Stiintific: Enigmaticul Triunghi al Bermudelor

2007-11-29T08:00:00.000+02:00

Am promis ca voi incerca sa abordez unele subiecte interesante (sau cel putin asa le consider eu) pe care daca le stim s-ar putea sa parem ceva mai destepti. Unul din misterele celebre ale ultimului secol si nu numai este celebrul Triunghi al Bermudelor.

Triunghiul Bermudelor este o zona situata intre Florida, Puerto Rico si Insulele Bermude in care s-au petrecut de-a lungul timpului nenumarate fenomene foarte ciudate care nu si-au gasit explicatia nici pana in ziua de astazi.

Primele semnalari ale acestor fenomene sunt datate acum mai bine de 500 de ani, de catre Cristofor Columb, care mentiona in jurnalul sau de bord teama care i-a cuprins pe membrii echipajului navei amiral Santa Maria la vederea unor stranii lumini care se miscau la orizont, a unor flacari uriase pe cer precum si dereglarea busolei de navigatie. Aceste evenimente se petreceau in zona cunoscuta azi sub numele de Triunghiul Bermudelor.

In ultimii 25 de ani au fost semnalate peste 100 de cazuri de disparitie a unor vase, avioane sau submarine si a peste 1000 de victime umane, fara ca vreodata sa fie recuperat vreun cadavru. Probabil cel mai celebru caz de disparitie misterioasa este Zborul 19. In 1945, o intreaga escadrila de avioane americane de lupta s-au "evaporat" intr-un mod inexplicabil. Disparitia lor de pe radare s-a produs exact in momentul in care se aflau deasupra Triunghiului Bermudelor. Inainte de pierderea contactului radio, comandantul escadrilei a apucat sa semnaleze ca acele busolelor de bord se rotesc haotic, iar apa marii si-a schimbat culoarea devenind alba!

Un alt caz, care a avut insa un final fericit, este cel al unui avion de pasageri Boeing 727 care a disparut timp de 10 minute de pe radare inainte de a ateriza pe aeroportul Miami. Ce e iesit din comun este faptul ca pilotii nu au sesizat nimic anormal in decursul celor 10 minute. Toate dispozitivele de la bordul avionului au functionat corect. Misterul s-a adancit si mai mult in momentul in care acestia si-au verificat ceasurile de mana. Toti pasagerii avionului aveau ceasurile de mana in urma cu 10 minute.

Oameni de stiinta din lumea intreaga au cautat posibile explicatii si ipoteze care sa justifice bizarele fenomene. Evident, speculatiile nu au intarziat sa apara, multi sustinand interventii extraterestre, prezenta unor "tunele ale timpului" si chiar actiuni divine (nu se putea ca fanaticii religiosi sa lipseasca din ecuatie). Totusi au fost gasite cateva posibile argumente stiintifice pertinente.

Unele studii au scos la iveala faptul ca in apa din zona Bermudelor se afla o cantitate insemnata de sulf si litiu, fapt ce ar conduce la ipoteza ca apa ar fi de origine vulcanica si ca aceasta ar tasni la suprafata sub forma unor gheizere marine (din aceasta cauza are culoarea alba). De asemenea, dereglarea aparatelor de bord pare a fi cauzata de unele perturbari ale campului magnetic al Pamantului, fapt mentionat si pe hartile aeriene oficiale. O alta teorie lansata a fost aceea a valurilor uriase produse de cutremurele submarine, dar aceasta nu a avut prea mult succes deoarece nu a fost gasita nici o epava. Si in plus, cat de mari trebuiau sa fie valurile ca sa acopere si avioanele?!

Cea mai plauzibila explicatie este oferita de oceanografii rusi care au semnalat prezenta unor zacaminte uriase de gaz metan sub fundul marii, in zona Triungiului Bermudelor. Se presupune ca aceste zacaminte sunt de doua ori mai mari decat intreaga cantitate de gaz metan, petrol si carbune existenta la ora actuala in lume! Gazul eliberat prin crapaturile scoartei terestre ajunge la suprafata apei sub forma unor bule uriase, modificand densitatea apei. In aceste conditii, navele isi pierd portabilitatea si se scufunda instantaneu.

Totusi, unde dispar navele astea? Ce se intampla cu avioanele care se evapora inexplicabil? Ce "forta malefica" le colecteaza si in ce scopuri? Mai in gluma, mai in serios, sunt intrebari la care oamenii de stiinta nu au gasit un raspuns unanim acceptat, dar nu strica sa ne laudam ca "banuim" ce se intampla in enigmaticul Triunghi al Bermudelor.

Daca aveti un sfert de ora la dispozitie si vreti sa aflati mai multe, aveti mai jos un filmulet documentar, in doua parti, despre Zborul 19 si o posibila rezolvare a misterului...

Partea I

Partea a II-a

Mai multe informatii gasiti aici: Revista Descopera

Cui ii mai pasa de simtul civic?

2007-11-26T21:34:00.000+02:00

Probabil ca nu as fi tratat subiectul asta, al alegerilor europarlamentare si cu atat mai putin al referendumului uninominal (adica al unui singur nume: Traian Basescu), daca nu as fi observat o incredibila exacerbare a datului cu parerea pe aceasta tema, mai ales printre "colegii" mei, bloggeri (ghilimelele sunt cat se poate de pertinente, pentru ca nu ma consider nici pe departe, inca, inclus in lumea blogosferica). Ca drept dovada, nu m-am chinuit prea mult cu "surfatul" si cititul blogurilor (probabil pline de proteste vehemente si diferite urari intre "comentatori"), ci am auzit informatia la Blog FM, o emisiune numai despre bloguri de la News FM, realizata de Vlad Petreanu (News FM e un post nou de radio, in Bucuresti, care se vrea un post de breaking news; vom mai discuta aici despre el si despre sansele emisiunii lui Vlad Petreanu).

Din cate am aflat, prezenta la votul asta pentru parlamentarii europeni (care vor avea salarii de minim 4000 de euro pe luna) a fost undeva la 25%, maxim. Daca nu ma insel, e cea mai scazuta prezenta la vot din ultimii 20 de ani, fapt ce a pus pe ganduri si pe vorbe pe toti analistii (ordinea nu e neaparat aceeasi pentru fiecare). Toata lumea incearca sa analizeze ce s-a intamplat, de ce nu s-a dus lumea la vot. Nu o sa incerc nici pe departe sa gasesc eu raspunsul la intrebare, dar daca tot e la moda ma dau cu parerea.

Cred ca principala cauza a fost faptul ca s-au spus foarte putine lucruri despre ce va insemna pentru noi, amaratii de rand, prezenta oamenilor nostri, mai buni sau mai rai, in Parlamentul ala European. Cu ce ma va influenta pe mine daca acolo se duce Boureanu sau Vacaroiu (numele nu sunt relevante, sunt inspirate din comment-ul unui prieten), daca se duce unul care n-are nici in clin nici in maneca cu ce se intampla acolo sau unul care doar planuieste sa-si schimbe locusorul pentru somnul de amiaza? Trebuie sa completez ca am avut ocazia sa testez scaunele din Parlamentul European si, sincer, ii inteleg: e imposibil sa nu adormi in ele!!
Majoritatea dintre noi fiind informati putin spre deloc despre aceste aspecte, daca am mers la vot am votat pe cu totul alte principii (unele dintre ele chiar de-a dreptul fascinante daca ne uitam cate procente au reusit sa obtina unele "partide").

Cum m-a afectat pe mine pana acuma alegerea parlamentarilor astora? Prin faptul ca au inchis cantina in week-end, ca sa-si instaleze acolo sectiile de votare, si a trebuit sa mananc prin vecini ! Si oricat m-as forta sa gasesc alt efect, nu am sanse de izbanda. M-am dus totusi, constiincios, sa pun si eu stampila aia undeva, mai mult din curiozitate (nu am avut ocazia sa pun prea multe stampile la viata mea, si trebuie sa-mi fructific fiecare ocazie; deocamdata). Evident ca nu era nici urma de coada, toti organizatorii primindu-ma cu bratele deschise, veseli ca au si ei cui sa explice toate instructiunile pe care le-au invatat cu sarguinta. Am stat cateva secunde si am analizat numele de pe listele alea din care trebuia sa aleg una. In afara de cel mult primul de pe lista, toate erau prin excelenta anonime. Q.E.D.

Am observat ca e la moda si sa iti tii votul cat se poate de secret. Nimeni nu sufla o vorba, si aici ma refer la colegii cu care am mai dezbatut fugitiv problema. Nu prea inteleg de ce ar trebui sa-ti fie rusine de votul tau. Bineinteles, exceptie fac cazurile cand chiar AR TREBUI sa-ti fie rusine de votul tau ! Vreau sa cred ca nu este cazul colegilor mei. In rest, de ce atata secretomanie? La cealalta extrema sunt asa numitii "ultrasi", care tin cu Tatucul pana la moarte (cei mai amuzanti sunt cei care nici nu au auzit de alte personaje politice, dar sunt siguri ca El e cel mai bun).

Desi, ati observat, respect in general trendurile, de data asta o sa le incalc si nu o sa fiu secretos cu votul meu. De dimineata, cand mi-am amintit ce importanta e ziua asta de duminica pentru viitorul meu de european (?!), mi-am pus si eu ca omul celebra intrebare: "Eu cu cine votez?" Stiam dinainte cu cine nu votez, deci nu a fost chiar asa grea alegerea. A fost o zi in care am fost milos, cum esti cu un cersetor care vezi ca e chiar asuprit de soarta si ocarat de toata lumea. Am zis, macar eu sa fiu generos cu el. Si uite de asta am pus stampila pe Partidul National Liberal. E adevarat ca nu e nici pe departe potrivita comparatia cu cersetorii, membrii partidului astuia fiind printre cei mai bogati din Romania, si unii dintre ei din lume! (averea lui Dinu Patriciu este dubla fata de averea lui Donald Trump). I-am votat pentru ca ei o duc cel mai prost acuma, in capul lor se sparg toate oalele, majoritatea aruncate de la balconul Palatului. Nu spun si nici nu cred in faptul ca ei sunt cei mai potriviti pentru Bruxelles, dar macar acolo sunt altii ceva mai vechi in meserie si o sa le dea peste mana alor nostri cand o sa incerce, in dulcele stil dambovitean, sa puna si ei labuta pe cascaval.

Cat despre referendumul uninominal, prea multe nu sunt de spus. La sectia aferenta nu am simtit absolut nici o nevoie sau chef sa merg, doar pentru a face pe plac unui singur om care are impresia ca atunci cand pocneste el din degete jumate din populatia Bucurestiului se aduna in Piata Universitatii, scandand urale si executand matanii.

Cu alte cuvinte, propun sa nu-si mai bata gura degeaba analistii al caror simt civic "da pe afara" incercand sa ne convinga sa mergem sa votam ("fiecare vot conteaza", "doar daca votezi, iti poti schimba soarta", "daca nu votezi, nu ai dreptul sa te plangi", si alte replici). In momentul in care ne vor da si un motiv serios pentru care ar trebui simtul civic din noi (daca mai e loc si de ala, pe langa stres, griji, nevoi si bataia lor de joc) sa-si mai faca simtita prezenta.

Pana atunci, votati-va intre voi !

Despre Bucureşti, străduţele, străduleţele şi oamenii lui...

2007-11-23T22:18:00.000+02:00

Tânăr şi descurcăreţ cum mă ştiu m-am aventurat acum cateva săptămâni într-o expediţie interesantă. A trebuit sa găsesc o ANUMITĂ stradă din Bucureşti !

Nu, nu mi-am pierdut de tot minţile...nu am ales o stradă la întâmplare şi m-am apucat să o caut, ci a trebuit să ajung la o anumită adresă, în folosul meu. Din plictiseală, eram pe site-ul ziarului "Cotidianul" (nici acum nu îmi amintesc ce căutam pe acel site...nu prea sunt fan al grupului media Realitatea-Caţavencu din care face parte si ziarul lui Turcescu despre care vorbim; poate doar Radio Guerilla mă mai încânta). Şi fiind pe site am văzut că e un concurs, referitor la Festivalul Naţional de Teatru, în desfăşurare la acel moment. Trimiteai un răspuns la o întrebare pe mail şi...sperai că o să câştigi. Aşa am făcut şi eu, "la plesneală", şi nu mică mi-a fost mirarea când m-a sunat o domniţă de la Cotidianul două zile mai târziu şi mi-a zis că am câştigat două invitaţii la o piesă de teatru, la Odeon.

Chiar nu speram să câştig, mai ales că nu sunt o persoană foarte norocoasă la genul acesta de trageri la sorţi/jocuri de noroc. Întotdeauna mi-am făcut norocul cu mâna mea şi rareori am lăsat lucrurile la voia întâmplării. S-ar putea să fie un defect...dar am grijă ca totul să se întâmple aşa cum planific şi, ca o consecinţă, puţine lucruri mă surprind cu adevărat. Uite că ăsta a fost unul dintre ele. Şi încă nu ştiam ce urmează...

Domniţa de la telefon mi-a zis foarte politicoasă că trebuie să vin la sediul ziarului să-mi ridic invitaţiile. Toate bune şi frumoase până mi-a zis că sediul e pe strada Reînvierii nr. 2, undeva pe lângă Obor. Şi astea au fost toate informaţiile pe care le-am primit. Aşa că m-am înarmat într-o după-amiază, după cursuri, cu multă răbdare şi chef de plimbat şi m-am urcat în metrou, în căutarea vestitei străzi a Reînvierii. Am urmat indicaţia domniţei (singura) şi am coborât în staţia Obor. De acolo, Dumnezeu cu mila. M-am chiorât pe o hartă publică vreo 10 minute, dar n-am descoperit strada cu pricina. Probabil era pe sub resturile de afişe lipite şi apoi dezlipite de pe panou. Mi-am dat seama că nu am nici o şansă, aşa că am zis să întreb pe cineva, şi prima persoană care a trecut pe-acolo era un bodyguard. Ştiu ce crezi...grozav ajutor mi-am găsit! Dar chiar mi-a fost de folos omul (deci nu sunt toţi bodyguarzii la fel) şi am găsit mult mai repede decât mă aşteptam strada Reînvierii. Când credeam că misiune mea s-a încheiat, aveam să constat că nu e deloc aşa. Abia începea distracţia.

Strada asta despre care vorbim nu are mai mult de 50 de m lungime, deci vreo 4 numere. Începea cu o clădire uriaşă pe care scria Hyundai, un cimitir care ţinea cât jumătate de stradă, un atelier auto şi sediul Loteriei. Observaţi că le ştiu destul de bine. Asta pentru că m-am plimbat înainte şi înapoi pe străduţa aia cel putin o oră !! Pur şi simplu nu exista numărul 2, cel pe care mi l-a spus celebra domniţă. Era 3, era 4, era cimitirul şi cam atât. Mi-am zis dacă bodyguard-ul a ştiut să-mi zică unde e strada, cineva de pe strada cu pricina îmi va putea spune unde e sediul marelui ziar Cotidianul ! Ei, surprizele nu încetau să apară: nu ştia nimeni. Nici paznicul de la cimitir, nici vânzătoarea de la magazinul din colţ, nici un cetăţean care trecea pe stradă, nici paznicul de la clădirea mare pe care scria Hyundai, NIMENI ! Fie nu ştiau, fie erau mult prea ocupaţi cu mersul respectiv cu statul ca să-mi răspundă. E clar, norocul cu câştigarea biletelor la teatru trebuia plătit cumva.

Eram pe punctul de a-mi pierde răbdarea de tot, când aud în spate un cerşetor, care îşi făcea meseria, şi anume mă ruga să-i dau o monedă (cerşetorii bucureşteni au un stil aparte; o să discutăm şi despre ei într-un post viitor). I-am dat şi, zicându-mi că nu mai am ce pierde, l-am întrebat dacă nu ştie unde e misteriosul sediu pe care îl căutam de mai bine de o oră. Fără să mai zică nimic, doar mi-a făcut semn să vin după el. M-a mirat foarte mult gestul lui. Se vedea că e de prin partea locului. Mi-a arătat o usă pe unde să intru şi n-a mai aşteptat să-i multumesc.

M-aş fi aşteptat la mai mult de la domnul Vântu, în ceea ce priveşte dotarea redacţiei principalului său ziar: doua cămăruţe înghesuite într-un colţ al marii clădiri pe care scrie Hyundai (al cărei paznic nu auzise de nici un sediu de ziar). De după multe vrafuri de hârtii şi dosare apare o doamnă, cu ochelari, foarte subţirică, care se vedea că e în meseria asta de multă vreme. Nu îmi răspunde la salut, nu îmi spune absolut nici un cuvânt, ci doar îmi dă un plic, pe care am ochit eu că scria numele meu (pe care i-l spusesem eu după ce am salutat-o). Nu a durat mai mult de 30 de secunde toată vizita mea la prestigiosul ziar condus de şi mai prestigiosul domn Robert Turcescu.

Ei bine, aşa se încheie experienţa mea cu străduţele din Bucureşti. Care s-a dovedit a fi mult mai mult decât o expediţie de căutare a unei adrese.

Şi mai ziceam că nu prea se întâmplă lucruri care să mă surprindă...

Metrou, dulce metrou... (I)

2007-11-21T00:55:00.000+02:00

Am promis lucruri urate despre Bucuresti, si va asigur ca nu o sa ma dezic, dar nu pot incepe asa brusc cu tot ce-i mai rau. Ar fi prea sumbru, si nu ma caracterizeaza negativismul, in ciuda aparentelor. Poate doar pesimismul uneori.

Despre metroul bucurestean se pot spune multe (unul dintre lucruri ar fi ca acum cateva zile a implinit 30 de ani de existenta). Este, dupa parerea mea, locul perfect pentru a simti, pentru a pipai (stiu ca multe dintre domnisoarele care citesc se vor duce cu gandul in alta parte), pentru a mirosi Bucurestiul (si aici sunt interpretari de sens, dar sunt sigur ca ati prins ideea). Acolo, asteptand sa vina trenul ala care, de cele mai multe ori intarzie, ai destul timp sa observi pe toti din jurul tau. Si chiar ai timp sa-i observi indeaproape. Si ei pe tine. Chiar fara sa vrei, te uiti la expresia fetei lor, la ce citesc, la ce discuta intre ei. E adevarat ca nu e politicos, dar suntem toti ACOLO, nu putem sa ne astupam urechile ca sa nu-i auzim. Unii se simt ofensati si se intorc intr-o alta directie, altii din contra, se bucura ca sunt bagati in seama si de altii.

E de-a dreptul fascinant uneori. In aceeasi garnitura de tren poti gasi la acelasi moment de timp o sumedenie de indivizi, de caractere, de statuturi sociale (ca sa nu mai vorbim de varsta), fiecare cu grijile si problemele lor care nu cred ca se pot observa pe figurile lor mai bine decat la metrou. Cat timp merge metroul intre statii sau cat timp il asteapta, nimeni nu se grabeste (desi mai ales dimineata fiecare se uita la ceas mai repede decat se misca secundarul). Stie ca nu poate face nimic ca sa "vina mai repede". Si atunci are timp fiecare sa reflecteze asupra vietii lor (pentru unii asta insemnand 'cum reusesc sa conving clientul ala sa cumpere pachetul ala de servicii', pentru altii 'cum reusesc sa conving pe copilul asta sa nu mai planga', iar pentru altii 'cum am reusit sa-mi ratez viata intr-un asa hal?' si desigur pentru cei mai multi dintre noi 'cum oare reusesc sa o vrajesc pe tipa aia?!?').

Discutiile de la metrou au iarasi specificul lor. Daca se gasesc doi calatori mai vorbareti care se intampla sa mearga amandoi pe un traseu ceva mai lung atunci s-au indeplinit conditiile pentru o discutie despre ORICE si totodata despre NIMIC. Dar e placut, chiar daca nu te alegi cu nimic dupa discutia aia. Subiectele cele mai populare intre necunoscuti, intr-o prima faza, sunt: cat de greu vine metroul, ce statie urmeaza, ce statie a fost (la care, raspunsul poate genera uneori niste exclamatii foarte explicite din partea celui care a intrebat), pentru ca mai apoi sa se discute despre rutina zilnica, despre cat e de imbecil seful (urmand bineinteles o disputa intre imbecilitatile sefilor celor doi interlocutori), despre cat de mult s-au scumpit lucrurile (chiar daca nu avusese loc nici o scumpire recenta), despre cat de nasoale sunt examenele, dar mai ales unele profe de curs, etc. Desigur, nu lipseste sportul, dar e un domeniu care ma intereseaza putin spre deloc, asa ca nu prea dau atentie acestor discutii.

Si in cele din urma, cireasa de pe tort, politica. N-am crezut pana nu am auzit cu urechile mele...tot romanul se pricepe la politica ! Fiecare are ceva de spus, si argumente 'solide' cu care demonstreaza ca ce spune el despre Basescu, Tariceanu & co. este adevarat. De dragul discutiei, mai aproba si cate ceva din ce spune interlocutorul, dar numai ca pretext pentru a-si porni o noua demonstratie. V-am promis ca vom discuta si noi politica aici, dar cu o alta ocazie.

La fel de interesante sunt discutiile intre soti, care exact atunci, cat sunt in metrou, isi amintesc cele mai bizare (si personale!!) lucruri pe care trebuie sa i le spuna celuilalt, altfel le uita! Astea chiar ca sunt discutii pe care nu vreau sa le aud, desi sunt prea amuzante deseori. (Uite asa nu vreau sa ajung prea curand)

Toate astea dau farmecul metroului. Ce nu-mi place insa e faptul ca mai toti oamenii sunt tristi, si se vede foarte clar asta pe fetele lor. E foarte vizibil ca sunt stresati de griji, ca ii apasa multe, si imi dau uneori senzatia ca intrebarea: "cum am reusit sa-mi ratez viata intr-un asa hal" e cea mai frecventa in mintile lor. Devenim cu totii din ce in ce mai tristi si putine lucruri reusesc sa ne mai aduca vreun zambet...

Dar urmeaza statia la care trebuie sa cobor. Nu-i nimic. Cu siguranta ma voi intoarce la metrou, si ei vor fi tot acolo.

Stiintific: SIDA - o arma biologica creata de CIA sau de URSS?

2007-11-20T23:59:00.000+02:00

Sunt sigur ca ati auzit teoriile recente sau mai putin recente referitoare la 'adevarata' provenienta a virusului HIV, care provoaca SIDA. Au fost lansate numeroase supozitii de catre oameni mai mult sau mai putin avizati in domeniu. E un domeniu ceva mai sensibil, e adevarat, dar are mare legatura cu tot ce inseamna "teoria conspiratiei" despre care vom mai vorbi, pe larg, pe acest blog.

SIDA a aparut undeva la sfarsitul anilor 70, se zice, in cartiere de gay din San Francisco, unde deodata tinerii au inceput sa moara in urma unor simptome stranii (viroze anormale, bube purulente) si care au lasat cu gura cascata chiar si pe cei mai renumiti medici ai vremii, care nu puteau face altceva decat sa constate ca acest nou virus creeaza o bresa in sistemul imunitar uman conducand inevitabil la deces.

Evident, s-au gasit nenumarate pseudoexplicatii la acest nou fenomen care se raspandea cu rapiditate. Una dintre ele era pedeapsa divina impotriva sodomismului...in bine cunoscutul stil de a arunca toata vina pe religie (care a reusit in decursul istoriei sa cauzeze mai multe razboaie si conflagratii decat orice altceva...din nou subiect pentru o discutie viitoare).

Un profesor de biologie din Germania, insa, lanseaza o teorie care a zdruncinat intreaga lume. El sustinea ca virusul HIV a fost creat, in 1977-1978, intr-un laborator militar din Maryland, SUA, prin incrucisarea a alte doua virusuri. Alti cercetatori au confirmat descoperirea/ipoteza acestui profesor si au demonstrat ca nu numai HIV ci si Ebola au fost create de catre laboratoarele CIA si raspandite in mod deliberat/experimental printre populatiile gay din San Francisco, New York, Los Angeles, cu scopul de a stopa explozia demografica a unor minoritati (cum erau negrii, evreii si hispanicii)

Avand in vedere conflictul pe toate planurile dintre SUA si URSS din aceea perioada, nici rusii nu se puteau lasa mai prejos in acest domeniu, cursa pentru dobandirea armei biologice perfecte fiind in toi. Pe de alta parte, unele teorii sustin chiar ca s-a mers intr-atat de departe incat a fost realizat un pact intre partea rusa si cea americana care prevedea testarea a 15000 galoane de virus HIV in Africa, pentru ca mai apoi sa se arunce vina pe bastinasii africani pentru raspandirea virusului in lume.

Dupa parerea mea, toate lucrurile astea sunt posibile. Acum, nu vom sti niciodata cate dintre ele sunt si adevarate, dar cert e ca virusul asta e mult prea puternic pentru a fi aparut pe cale naturala; si s-a raspandit cu o prea mare viteza, si din pacate continua sa o faca. Ar fi destul de nedrept sa aruncam vina, in cazul in care exista o astfel de vina, asupra uneia dintre parti: americana sau rusa. E clar ca daca vreo una ar fi avut doar intentii pasnice ar fi tras un semnal public de alarma si l-ar fi obligat pe celalalt sa inceteze experimentele, fiind supus oprobiului public. Si cu atat mai mare este tragedia daca cele doua parti si-au dat mana pentru creearea SIDA.

Totul ramane insa la nivel de teorie a conspiratiei. Foarte probabil ca nu vom afla niciodata raspunsul la asemenea intrebari, pentru ca intotdeauna se vor gasi multi care nu vor vrea ca sa se afle, chiar si peste multi ani. Putem doar sa ne intrebam: cum ar fi aratat lumea noastra daca nu ar fi existat SIDA?

Astept parerile voastre referitor la subiectul asta...e adevarat ca e cam dur, dar sunt lucruri care merita stiute.

Mai multe informatii gasiti in articolul publicat in revista Descopera: "SIDA-vine-de-la-CIA-din-Africa-sau-din-URSS"

Ce ţi-e şi cu blogosfera asta...

2007-11-19T17:57:00.000+02:00

Blogger. Blogging. Blogosfera. Blogonews...Blogo-anything. TOTUL s-a mutat pe blog! Uite că am prins şi eu virusul ăsta al blogului. Spre deosebire de alte vicii sau virusuri gripale, ăsta s-ar putea să fie chiar productiv...rămâne de văzut şi mai ales de citit.

Nu o să mă apuc acuma să definesc eu blogul si tot ce inseamnă lumea asta a "blogosferei", un termen foarte amuzant la prima auzire. Din ce am citit şi eu "pă net" s-au găsit mulţi care numai despre blogging vorbesc, deci ce aş putea spune eu nou? Nimic. Aşa că mai bine mă abţin (asta e o politică personală care mă defineşte, dar pe care o să încerc să o fentez uneori în cadrul blogului, că..deh..nu putem inventa toţi roata). O să vă spun însă cum mi-a venit mie ideea asta de a da câteva click-uri şi de a creea un blog pe care să mă chinui să leg câteva cuvinte într-o limbă română cât de cât acceptabilă.

Ar fi chiar cel puţin deplasat din partea mea să mă laud (deşi îmi place) că nu mi-am făcut blog ca să fiu "în rând cu lumea", că "de ce să nu am şi eu dacă e la modă", etc. Da, şi de asta, dar nu numai de asta. Am auzit acum câteva săptămâni, de la un prieten, că se ţine o discuţie în Club A în care este invitat Cristian Tudor Popescu, un tip pe care uneori îl admir, alteori mă enervează...şi sunt puţini care reuşesc ambele lucruri. În orice caz, am zis că merită să fiu şi eu pe-acolo, mai mult din curiozitatea de a afla cum se comportă omul ăsta când nu e în faţa camerelor (nu am avut ocazia până atunci să-l văd altfel). Nu ştiam iniţial, dar am aflat la intrarea în club că e o discuţie despre bloggeri. Sincer să fiu, nu mi-a plăcut spre deloc cum a decurs discuţia, fiind invitaţi foarte mulţi bloggeri "de-aştia" care vroiau fiecare să spună câte ceva (mai inteligent sau mai puţin...probabil unii nu au aceeaşi politică personală ca şi mine), să întrebe câte ceva pe CTP, să se simtă auziţi. Am sesizat atunci caracterul de tip "războinic" pe care îl aveau majoritatea; se luptau cu oricine şi cu orice (adversarul preferat fiind morile de vânt) pentru a câştiga...<încă nu am aflat ce>. E probabil vorba şi de dorinţa asta nebună de răzvrătire specifică vârstei...mă rog...nu vreau să intru în prea multe detalii, ca să nu-mi supăr din start colegii de blogosferă.
Ideea e că am fost inspirat, nu atât de discuţie, nici de părerea CTP-ului despre bloggeri (nu cea mai bună), ci de faptul că am observat atunci că s-a format destul de rapid o comunitate foarte unită, deşi eterogenă, de bloggeri care în principiu se cunosc, unii sunt şi prieteni buni după ce s-au cunoscut prin intermediul blogului. M-am gândit că s-ar putea ca blogul să-mi faciliteze conexiuni cu oameni care probabil au aceleaşi frustrări, nemulţumiri, enervări ca şi mine şi măcar să ne enervăm împreună...!

Nu sunt adeptul fanatismului de nici un fel, deci nici în materie de blogging; din cauza asta s-ar putea uneori să am păreri destul de proaste despre unii colegi de blogosferă (şi Doamne fereşte să ajung ca ei! ) sau, tot din acelaşi motiv, s-ar putea să mă plictisesc repede de treaba asta.

Să vedem cât mă ţine...

Bine am venit in Lumea Bloggerilor!

2007-11-19T17:08:00.000+02:00

Stimaţi bloggeri şi cititori de bloguri din lumea-ntreagă, vă salut !

Pentru început permiteţi-mi să mă prezint: sunt un proaspăt bucureştean care sunt uneori uluit de ce pot să văd sau să experimentez în scumpa noastră capitală. Am aproape două luni de când locuiesc în capitală şi deja încep să simt, nu că sunt bucureştean, ci că încep să mă irite multe lucruri care ni se întâmplă. Voi încerca să surprind pe acest blog câteva din enervările şi frustrările de care mă lovesc zi de zi şi de care sunt sigur că nici voi nu sunteţi străini.

Să nu credeţi că o să discutăm doar despre lucrurile urâte care ni se întâmplă. Ar fi şi tragic, chiar dacă acestea sunt cele care ni se întipăresc cel mai bine în minte şi ne macină, chiar dacă, poate, nu merită uneori să le dăm atâta atenţie. Vom încerca să vedem, din când în când, şi partea plină a paharului (deşi nu îmi place expresia...mă duce cu gândul la beţiile alea crâncene). Vă voi furniza informaţii despre tot ce cred eu că merită ştiut, despre Bucureşti, despre ce se poate face în Bucureşti în puţinul timp liber pe care îl mai avem şi, dacă nu o să ne doară capul după toate astea, ne vom da rotunzi discutând despre politică, mass-media, ştiinţă (chestii noi, mişto, care se inventează şi te lasă cu gura căscată sau altele care s-au întâmplat de mult şi faptul că le ştii te poate face să pari ceva mai deştept decât ceilalţi...sau nu).

Simţiţi-vă liberi să vă exprimaţi opiniile despre ce voi debita eu aici, atâta timp cât o faceţi cu o minimă decenţă. M-am săturat să citesc pe toate forumurile diferitele frustrări ale unuia sau altuia care nu ştie să se exprime altfel decât folosind cuvinte preorăşeneşti. Aştept de la voi feedback cu subiecte pe care vreţi să le abordăm, cu experienţele voastre urâte şi foarte urâte referitoare la traiul în Bucureşti, dar şi cu propunerile voastre de lucruri pe care dacă le ştim şi noi vom părea ceva mai deştepţi...sau cel puţin vom încerca.